Ovidiu's Blog

Scriptul, sub forma unei functii php, primeste ca parametru numarul de fisiere favicon.ico .
ATENTIE!
Pentru ca acest script sa functioneze, fisierele trebuie sa aiba numele sub forma:
favicon(numar_fisier).ico, unde (numar_fisier) incepe de la 0 (zero) si fisierele-imagine sa se gaseasca pe radacina site-ului. Pentru mai multe detalii, vezi arhiva disponibila mai jos.

PHP:

Codul mai sus prezentat se poate folosi "as is", fara a cere suport pentru acesta.

Arhiva, care contine cateva fisiere favicon si scriptul, poate fi descarcata aici.

Daca cineva va imbunatati acest cod, il rog sa posteze ca un raspuns imbunatirile aduse.
Multumesc.

In ultima vreme, s-au intamplat multe evenimente demne de atentia noastra.

Si nu ma refer la evenimente din sfera politicului sau din sfera justitiei. Ma refer la ce fel de oameni exista in jurul nostru.

Probabil ca va dati deja seama ca acest articol va fi unul care va critica din nou prostia si incultura care ne inconjoara si pe care trebuie sa o suportam cu greu in fiecare zi.

Relativ recent, am cunoscut o persoana plina de bani, cu masini care mai de care.

Se spune ca "Cine se aseamana, se aduna"! Nimic nu este mai departe de adevar. Peste tot in jurul meu sunt persoane care in fiecare zi imi demonstreaza ca in aceasta lume primeaza smecheria, prostia, incultura si, asa cum imi place mie sa numesc fenomenul, manelismul.

Pana si in lumea inalta a conducerii tarii sunt elemente care ne demonstreaza ca nu au ce cauta acolo datorita faptului ca nu stiu lege nici macar 2 cuvinte fara sa faca dezacorduri peste dezacorduri.

Nu pot sa nu ma intreb: Daca la carma tarii avem astfel de oameni, atunci ce sa ne mai asteptam de la oamenii de rand, care unii ii considera pe lideri adevarate modele de urmat. Acest aspect este foarte trist pentru ca nu reusim sa ne dam seama de aceste aspecte destul de grave.

Poate e prea mult sa cerem societatii sa urmeze, ca si modele in viata, persoane din lumea culturala a acestei tari, fara sa dau nume, pentru ca sunt atatia si atatia.

Ce sa mai vorbim de cei care ar trebui sa impuna respectarea legii, care, de cele mai multe ori, vorbesc cu cetatenii de rand ca si cum acestia din urma ar fi sclavii lor. Ce sa mai spun ca unii nu stiu nici macar sa vorbeasca corect, desi studiaza puternic limba acestei frumoase tari in cadrul instutiilor care ii pregatesc.

In plus, in cazul in care nu v-ati dat seama, dupa parerea mea, aceasta lipsa de cultura, si pana la urma identitate nationala, ne face sa ne complacem in tot ce se intampla in jurul nostru si sa nu luam masuri atunci cand cei care ne conduc iau decizii care ne afecteaza intr-un mod cat se poate de rau. Din pacate, eu consider ca acest aspect se datoreaza faptului ca am luat tot ce a fost mai rau de la alte popoare, iar partea buna a ignorat-o complet, pentru ca e mai confortabil sa fii plin de smecherii si fite decat sa arati ca poti face si ca te poti ridica peste nivelul plebei, ca sa spun asa.

Din pacate, sau din fericire pentru unii, noi facem exact opusul a ceea ce ar trebui sa facem cu cei care merita sa se ridice peste nivelul turmei: ii omoram si ii luam in deradere, pentru ca, desi avem capacitatea intelectuala sa facem si noi la fel, si astfel sa se ridice nivelul cultural al turmei, e mai confortabil sa nu facem asta.

Sincer, pe mine unul ma cuprinde un val de tristete cand ma gandesc la toate aceste aspecte...

In incheiere, poate ar fi bine sa mai punem mana si sa mai citim opere literare consacrate, poate poate vom reusi sa vorbim mai corect... romaneste.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai venit cu ceva nou pe blog, dar nu prea am mai avut ce scrie...

Relativ recent, am patit o faza foarte tampita.

Dupa ce o buna bucata de vreme am respectat pe toata lumea si nu am indraznit sa incalc intimitatea cuiva, se pare ca mi s-a intors respectul, cu moneda inversa. Se pare ca cu cat esti mai bun si mai respectuos cu lumea, cu atat mai mult esti luat de fraier...

Mai concret, o "amica" "foarte" "buna", a indraznit aseara la orele 23 sa sune la interfon la apartamentul meu si sa ma cheme afara, dupa ce le spusesem, ei si grupului cu care era ca nu pot cobora pentru ca vreau sa ma odihnesc, si in plus erau si parintii mei acasa. Dupa o discutie destul de aprinsa cu parintii, numai chef de lume nu aveam, asa ca am trimis un mesaj de bun simt, zic eu, in care anuntam ca nu mai cobor, asta inainte se faza cu interfonul.

Singura concluzie pe care o pot trage din toata experienta cu acest grup de fete si baieti din cartierul in care locuiesc, este ca, cu cat esti mai bun si acorzi mai mult respect pentru cei din jurul tau, cu atat mai mult esti luat de fraier.

Ce urmeaza, datorita faptului ca sunt luat de fraier, este sa rup orice relatie cu acest grup, care, pe langa faptul ca ma considera cum ma considera, ma si trage inapoi din punct de vedere personal si profesional.

Pacat ca in lumea (Romania) asta cele mai bune persoane sunt luate de fraieri, iar prostia si smecheria este la cel mai inalt rang in aceasta scara ierarhica a unei societati corupte, inculte si plina de oameni care nu merita sa se numeasca persoane. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar lumea in care traim este una care ma obliga sa spun aceste lucruri.

Eu unu imi bag in lumea asta de smecheri, prosti si inculti.

In ultima vreme, prin mediile academice studentesti, cu precadere prin mediile anilor terminali, circula un banc frumos si amuzant: Bancul iepurasului si a lucrarii de licenta. Asa ca m-am gandit si eu sa il public, sa mai rada lumea...

"Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
- Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…
- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
- Ha, ha, ha… pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers….
- Cercetare stiinfica mai vulpeo, daca nu crezi te astept diseara la vizuina!
Dimineata, padurea uimita de mirare…. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat!
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
- Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…
- Ha, ha, ha… cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi, ne vedem deseara la vizuina!
Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii…
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
- Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricajitule…. cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino diseara la vizuina si ai sa te convingi!
In dimineata urmatoare toata padurea era socata… pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si
cea a vulpii!
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de
gat cu leul care ii spuse:
- Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Tema nu conteaza, ci coordonatorul!"

Ce bizara e uneori realitatea...!

Stau de multe ori sa ma intreb ce suntem noi, oamenii, in viata asta? Doar niste fiinte care se supun unei vointe supreme? Imi vine greu a crede ca suntem cu totii niste (in lipsa de alt cuvant) PAPUSI?

Daca e asa, intrebarea cea mai buna e: Cine e atunci maestrul papusar?

E dificil sa iti imaginezi ca cineva sau ceva ne face viata inainte ca noi sa o traim, cu alte cuvinte, ne face viata predestinata, fara ca noi sa putem macar sa intervenim. Eu unul nu cred, poate si datorita faptului ca eu stiu ca fiecare decizie care trebuie luata genereaza niste posibile rezultate care nu pot fi prevazute de nimeni si de nimic din aceasta lume. Daca am reusi sa vedem finalul fiecarei decizii cu care ne confruntam in viata de zi cu zi, atunci poate ca am lua de fiecare data cea mai buna decizie, dar asta ne-ar transforma, intr-o mai mica sau mai mare masura, in proprii nostri maestri papusari. Dar daca aplicam cele mai sus spuse, nu putem sa fim atat papusari, cat si papusi.

Aceasta idee ma tulbura, pentru ca eu unul nu pot sa ma las condus de altcineva cand incep sa vad si sa constientizez unele lucruri care se petrec in jurul meu.

Dar daca suntem si maestri papusari si papusi in acelasi timp, atunci oare nu suntem actori? Si daca stam sa ne gandim, in fiecare moment al zilei si al vietii suntem actori, pentru ca, precum un actor, luam diferite fete pentru fiecare moment al vietii. Cu alte cuvinte, ne prefacem. Si aceasta prefacatorie nu poate fi, sa spunem, "citita" de nimeni din lume, pentru ca imposibil sa "citesti" cu adevarat o persoana. Nici macar psihologii nu reusesc sa isi dea cu adevarat seama de natura unui om. Pentru ca mereu ascundem ceva parte a personalitatii noastre care nu ne place si pe care o tinem ascunsa, fie ca se poate folosi pe post de arma, fie ca nu dorim ca cei din jur sa isi dea seama ca suntem total diferiti din punct de vedere psihic decat cum ne cred ei.

In cuvinte mai putine, ne ascundem. Devenim astfel actori in propria noastra piesa de teatru, o piesa de teatru in care audienta e lumea, iar pe scena suntem noi. In acelasi timp, pentru ca facem parte din lume, suntem si noi spectatori la propriul nostru spectacol.

Stau si ma gandesc cat de tulburator poate fi un astfel de gand. Dar nu pot sa nu ma intreb: Cati dintre noi sunt atat maestrii papusari, cat si papusi, cat si actori? Intrebarea pe care fiecare din noi trebuie sa si-o adreseze: Sunt eu toate cele trei lucruri in viata mea?